Istoric comună

Symbols_of_Romania

Valul migraționist al populației române din zonele Transilvaniei și Bucovinei, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, datorită prigoanei religioase, naționale și sociale, a condus la apariția și dezvoltarea comunei Farcașa. Încă din acele timpuri numărul locuitorilor începe a spori, iar satele dețin o pondere în viața religios-culturală și economică a zonei.
Numele comunei Farcașa provine de la pârâul de-a lungul căruia, în trecut, se întindea localitatea. Prima mențiune documentară se poate regăsi în cadrul unui document al lui Ilie
Voievod, din anul 1437, care face o donație Mănăstirii Neamț: ”poi pe obcină între obârșia Largului și a Fărcașei, drept la Piatra Cornului (…) și de acolo, la vale, pe Bușmei, până la gura Farcașei și râul Farcașei (…)”.
Alături de această mențiune, numele comunei Farcașa se regăsește și în cadrul unui act de donație făcut de Alexandru Lăpușneanu către Mănăstirea Slatina, în anul 1558. Acesta dona moșiile Borca, Mădei, Sabașa și o parte din Farcașa.
Zona județului Neamț este păstrătoare a tradițiilor strămoșești, fie că este vorba de creațiile meșterilor populari, de obiceiurile străvechi sau de portul popular tradițional.
În comuna Farcașa, obiceiurile și tradițiile cu ocazia sărbătorilor de iarnă sunt cele mai importante și mai vesele manifestări folclorice din zonă. Astfel, luna decembrie este plină de datini și obiceiuri de iarnă din vechime. Se remarcă, cu precădere, jocul ”Caprei”, ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor sau succesul recoltelor.
De asemenea, un alt obicei întâlnit este acela de a umbla cu ”Ursul”, menit să fertilizeze și să purifice solul și gospodăria. Acesta este însoțit de un grup de colindători mascați și costumați, care întruchipează diverse animale sau personaje care îl ațâță prin strigături

Share This:

Comments are closed.